Instincts & Confusion

Inca o seara minunata de vineri petrecuta la servici. Zeci de pasageri care mai de care mai necivilizati, cu mici exceptii totusi, intr-atat cat sa imi permita sa termin ziua de munca intr-o dispozitie relativ buna. Ideea de a crea acest blog a venit in drumul spre casa, o mica plimbare de circa 5 minute. Ramasesem uimit de o intamplare : Toata viata m-am bazat pe instinct. Stiti cum este cand e singura piatra de baza din cadrul proceselor cognitive si afective, acel liant care iti permite sa iei deciziile corecte fara sa te afunzi in situatii fara iesire, de multe ori jenante pentru toate persoanele implicate.

Este lucrul care vine inainte de orice emotie si de orice gand. Instinctul este acel lucru care iti da raspunsul - DA sau NU - in orice situatie si despre orice persoana. Ce se intampla in momentul in care instinctul ajunge intr-un punct mort? Cand nu te mai poti baza pe el sa te scoata din bucluc? Cand emotiile si gandurile il sugruma lasandu-l fara aer? Acesta se pierde in negura zilelor de toamna in care ne gasim. In momentul acesta stau si ma intreb ingrijorat : "Exista o solutie din aceasta dilema existentiala?" Pana acum el era chintesenta fiintei mele, in mai bine de 22 ani nu a gresit niciodata despre nimic, iar acum ma simt de parca si singurul lucru care imi dadea o oarecare siguranta in aceasta lume sordida a murit.

Mintea a intrat intr-o stare vegetativa din care doar inima o mai poate scoate. Numai ca o persoana a reusit sa patrunda prin toate mastile exact cum reuseste o raza de lumina sa strapunga eternul intuneric si sa dezghete un suflet pierdut. Iar eu, din cate imi dau seama, am devenit terifiat. Speriat de moarte ca poate as iesi din cochilia mea si as fi ranit din nou. In momentul acela instinctul a creat o defensiva si mai puternica, impenetrabila de data asta, numai ca acum pretul platit a fost prea mare. Lasitatea se plateste scump. Incapacitatea mea de a recunoaste ceea ce sunt si ceea ce simt a dus la uciderea instinctului si a sufletului. Nu mai simt nimic pentru nimeni. Si asta ma sperie cel mai mult.

Sunt la o rascruce importanta in viata si in momentul acesta nu vad decat 2 alternative :

1.) astept totul sa decurga de la sine, fara sa fac nimic in sensul asta, desi este cea mai grea decizie pe care ash putea-o lua in acest moment;
2.) plec in cautarea unor himere, gandindu-ma daca exista ceva inainte de instinct, un instrument pe care il poti folosi in vremuri negre cum sunt acestea;

Nu stiu ce sa mai zic...Las noaptea sa fie un sfetnic bun si sa aduca liniste si pace in acest suflet torturat de prea multe cautari si raspunsuri. Fie ca ingerii sa vegheze asupra tuturor.