What is love?

Cum putem defini dragostea? Exista oare o modalitate prin a cuprinde toata insemnatatea ei intr-o singura definitie? Dupa parerea mea exista atatea feluri de manifestare a acesteia, fie ca e fata doar de colegi, de prieteni, parinti, frati, sau persoana alaturi de care ne petrecem restul vietii incat ne este imposibil sa o descriem...Fiecare latura in parte a dragostei este mult prea complexa pentru a putea crea o explicatie care sa cuprinda-i intreaga insemnatate a acestui cuvant. Acestea fiind zise, cum putem defini noi dragostea daca nu o putem face doar pentru o latura a acesteia. Raspunsul ... Nu cred ca exista vreo forma explicita a iubirii, sau cel putin inca noi ca fiinte umane si ca rasa nu am ajuns la o dezvoltare a sufletului si a mintii destul de avansata pentru a putea macar simti acest proces divin, cu atat mai putin sa il si intelegem.

Toata viata mea am crezut ca exista o singura persoana pentru mine in aceasta lume imensa, acel suflet pereche pe care cu toti il cautam in lung si in lat, acel lucru care ne face sa ne simtim impliniti. Desi niciodata nu am reusit in a construi acea relatie trainica pentru restul timpului care ne este dat sa il petrecem in acest taram, cu fiecare, de-a lungul timpului am putut oarecum sa evoluez si sa inteleg macar o particica din ceea ce inseamna aceasta emotie.

Ca in orice domeniu, fiecare dintre noi porneste de la zero, incepand sa construiasca o temelie bazata pe principii morale si sentimentale proprii, inca din frageda pruncie, neincetand sa evolueze pana in momentul in care trecem spre urmatorul pas al existentei noastre. Prima data cand am simtit ceva pentru o persoana de sex opus a fost pe la 6 ani, si acele sentimente au dainuit pentru vreo 5 ani. Desi eram doar un copil la acea varsta, dat fiind perioada destul de indelungata pentru care am avut acele sentimente fata de acea fata putem sa spunem ca este pentru prima data cand m-am indragostit. Am revazut-o pentru cateva momente, nu cu mult timp in urma, si am realizat ca o parte din inima mea intotdeauna ii va apartine ei.

As vrea sa ridic inca o problema in acest monolog pierdut in noapte, precum soaptele unui om sunt purtate de vant catre inima jumatatii sale, si anume acea notiune de "Crush". Este poate o emotie care egaleaza iubirea ca intensitatea, dar trece mult mai repede. Din acest fapt nu rezulta ca aceasta emotie este una lipsita de sens sau valoare. Am ajuns sa cred ca este doar un mod tranzitionar intre diferitele nivele ale iubirii. De fiecare data cand ne indragostim si cand ceea ce incercam sa construim se naruieste sub ochii nostrii, de multe ori nefiind compatibili cu cei/cele alaturi de care incercam sa realizam acest lucru, sufletul nostru este chinuit si torturat de aceasta suferinta stiind ca ne-am implicat trup si suflet pentru a incerca sa cream ceva magic, si pentru o mica perioada el ne moare, fiind readus la viata de urmatoarea persoana fata de care vom nutri astfel de sentimente. Cum ar fi daca de fiecare data cand sufletul nostru ne-ar lasa sa trecem prin aceleasi suferinte crunte, in drumul nostru de a incerca sa gasim dragostea adevarata? Ar insemna ori sa pierdem vointa de a mai cauta acel lucru, si sa ne multumim cu ce ne este oferit de soarta, fie el si mult mai putin decat am merita. Sau ar mai insemna sa ne baricadam de atatea defensive si sa nu mai lasam pe nimeni sa treaca de ele, crezand astfel ca ne protejam de durere, cand de fapt noi singuri ne-o provocam prin aceasta decizie. Ideea este ca intr-adevar reusim sa oprim toata suferinta prin care trecem ridicand aceste ziduri impenetrabile, nelasandu-ne astfel sa mai suferim, dar in acelasi timp ne pierdem si pe noi insine, pentru ca nimeni din lumea exterioara nu o sa mai deosebeasca care este latura noastra adevarata, ci o sa fie confuzi datorita multitudinii de masti pe care le cream si purtam cu scopul de a ne "proteja", iar de la o anumita linie incolo, ajungem in acel punct fara de intoarcere, in care nu mai putem distinge nici noi care dintre masti este latura adevarata, uitam lucrul pe care l-am cautat atata timp, acesta deformandu-se sub presiunea mastilor pe care le purtam inca din momentul nasterii, astfel ca in final, identitatea noastra dispare in negura timpului si a societatii care ne-a facut sa procedam astfel.

Fiecare dintre noi se naste cu un vis, un scop in aceasta viata trecatoare. Fara el existenta noastra nu inseamna nimic si inseamna ca ne-am petrecut viata irosind resursele acestei lumi. Cateodata ne pierdem telul in momentul cand suferim prea mult, pentru o perioada indelungata de timp. Multi vad aceasta viata destul de simplu, cariera, familie, copii, si cam atat. Altii prefera sa exploreze intreaga lume si minunatiile pe care aceasta le are de oferit, sa cerceteze, sa descopere lucruri care vor fi de ajutor in viitor intregii umanitati. Altii sunt cuprinsi de insemnatatea artei, multi o creaza, unele persoane sunt chiar ele arta prin existenta lor, lasand inmarmurite persoanele cu care intra in contact prin felul lor de a fi care sfideaza felul acestei societati. Altii prefera sa stea nevazuti, invizibili, doar o umbra in tenebrele noptii, incercand sa faca bine fara sa fie sesizati. Unele persoane isi dedica viata in a acumula cat mai multe venituri si lucruri lumesti in schimb ce altele incearca sa ajunga la un nivel al sentimentelor care depaseste orice bariera cunoscuta de om. Daca scopul nostru se afla enuntat mai sus, sau nu, avem nevoie de el pentru a supravietui. Ce se intampla cand acesta este dat uitarii? Cum il regasim? De multe ori in momentul cand simtim ca a disparut si ultima raza de speranta si suntem gata sa renuntam la tot, soarta ne sopteste in suflet care era scopul nostru initial si ca ar trebui sa il urmam pana in panzele albe ca sa il implinim.

Sa ne intoarcem la subiectul principal : IUBIREA. Ce inseamna ea? Sunt sigur ca ati iubit cel putin o data pe ascuns, fara ca persoana fata de care erati indragostit/a sa stie ca aveti astfel de sentimente pentru el/ea. Acum urmeaza intrebarile cheie : "De ce iubim pe ascuns? De ce nu in momentul in care simtim astfel de emotii pentru o persoana sa nu ii marturisim tot ce simtim?"

Raspunsul este unul foarte complex pentru ca sunt foarte multe tipuri de situatii care pot exista in acest caz.

1. Cea mai simpla dintre ele ar fi pentru ca suntem prea timizi si ne este teama ca cealalta persoana nu ne impartaseste aceste sentimente. Asta se intampla si daca in viata asta suntem respinsi de prea multe ori, si incepem sa simtim ca si cum nimeni nu ne doreste. Este o situatie destul de delicata, iar rezolvarea nu o cunosc nici eu.

2. Persoana fata de care noi suntem indragostiti este intr-o relatie cu altcineva. Eu am considerat ca nu este fair-play din partea mea sa imi dezvalui sentimentele fata de cineva care are deja o viata de cuplu. Nu este corect sa complicam viata acelei persoane, doar ca sa scapam noi de o greutate de pe inima si sa ne recapatam noi linistea. In primul rand afectam persoana pe care o iubim, in al doilea rand trebuie sa ne gandim si la jumatatea ei. Facem mai mult rau decat bine prin confesiunea noastra. Mi s-a intamplat destul de des, iar cea mai lunga perioada in care am iubit pe ascuns o persoana a fost 3 ani, 3 ani foarte lungi in situatia in care eu o vedeam zilnic, si trebuie sa recunosc, ca pentru restul vietii mele si ea va detine o mica parte din inima mea.

Pentru moment nu pot sa spun ca mai am situatii foarte importante pe care sa le descriu asa ca o sa pastrez nefinalizata aceasta explicatii pana la noi idei.

Astfel de-a lungul celor 22 de ani petrecuti in aceasta lume, am trecut de nenumarate ori prin postura de a ma indragosti sau de a trai acea emotie de iubire trecatoare, de multe ori in secret. Dar pot spune cateva lucruri cu certitudine : fiecare persoana pe care am iubit-o mi-a ramas in inima si nu o pot uita tot restul vietii. Fiecare are o bucatica din sufletul meu in posesie, aceasta fiind dovada ca ai iubit o persoana. Inca un lucru de amintit, oricat rau mi-ar fi facut o persoana fata de care aveam aceste emotii, totul se iarta si pastrez in suflet doar partile bune, neputand sa urasc sau sa tin ranchiuna fata de ea.

Multi spun ca "Opposites Attract" si ca aceasta regula de baza in fizica se aplica si in realitate. Poate ca da si poarta alta denumire si anume aceea de "Complementaritate". O persoana trebuie sa iti impartaseasca viziunea asupra vietii, dar in acelasi timp si viziunea ei sa fie impartasita de tine. Daca tu esti plin de viata, exuberant, iei deciziile fara sa te gandesti la consecinte, poate ca ea ar trebui sa fie calma, cu picioarele pe pamant; sa emane o senzatie de pace si serenitate in juru-i. Daca tu ai fi pesimist si ti-ai pierde usor speranta, ar trebui ca ea sa fie optimista si netinand seama de gravitatea situatiei, intotdeauna sa fie capabila sa vada o solutie salvatoare. Ar fi mult de povestit si aici, dar prefer sa astept linistea noptii pentru a putea continua pe aceasta tema.

Dupa extrem de mult timp de gandire am ajuns la o partiala definitie a iubirii. Daca iubesti cu adevarat pe cineva, INTOTDEAUNA te vei gandi mai intai la fericirea ei, la bunastarea ei, la binele ei, lasand totul la o parte. Iubirea inseamna sa iti dedici viata pentru a o face fericita pe acea persoana care iti e destinata, sa ii indeplinesti toate visele, doleantele,sa o faci sa radieze de bucurie si sa simta ca si cum nimic nu mai e imposibil, precum o stea care lumineaza intregul univers.

Iar dragostea adevarata, este implinita in momentul in care ea iti impartaseste acest lucru si se dedica implinirii visurilor tale. Astfel se implinesc visurile amadurora, iar fantezia, acea himera care este numita "Dragoste adevarata" devine realitate, realitatea voastra. Incerc sa gasesc alte cuvinte pentru a cuprinde aceasta stare, dar pentru moment inca nu gasesc poate si pentru ca, si eu inca mai caut aceasta dragoste si persoana care imi este destinata mie.

Aseara mi-a adus aminte draga mea surioara de ceea ce conteaza in viata aceasta, lucru pe care eu l-am uitat demult, pierzandu-ma intr-un uragan iar ea a fost mana care m-a tras afara din el si m-a adus cu picioarele pe pamant. Acum pot visa din nou, si mi-am regasit scopul pentru care traiesc eu...SA IUBESC...sa iubesc tot ceea ce ma inconjoara, oamenii, natura, astrele, visele, iluziile. De acum inainte sper sa pot fiu asa cum sunt eu cu adevarat : "Sa respir iubire, sa aud iubire, sa ating iubirea, sa o raspandesc in toate colturile lumii fara sa imi pese daca asteptarile pe care ceilalti le au de la mine se implinesc sau nu...ATATA TIMP CAT POT SA IUBESC VIATA...ESTE TOT CEEA IMI TREBUIE"

Prin aceasta inchei si imi doresc sa fiti sanatosi si sa fiti iubiti, fiecare dintre voi sa radieze precum un soare, plini de speranta si sa umpleti de bucurie aceasta lume care s-a pierdut in acest labirint care pare fara de iesire.

Un singur lucru vreau sa va mai spun: "LOVE CONQUERS ALL!!!